tu..

Te iubesc suflet frumos! Te iubesc cu toată inima mea. Te iubesc deși mi-e încă teamă. Am încredere in vorbele tale, în tot ce îmi spui. Am încredere deși riscul de a suferi e mare, foarte mare.

Speram să mă schimb, că de bună ce am fost, am fost luată de proastă. Nu voiam să mai fiu așa. Voiam să mă transform într-o fată, ca toate celelalte, să nu iubesc decat material, să nu pun suflet, să nu îmi pese...dar am dat de tine.

La început m-am temut, aveam îndoieli în legătură cu tine. Nici acum nu îmi este clar cine ești, dar simt ca ești al meu și sper ca ești doar al meu. Știu însă că tindeai să ai grija de încă o ea... puțin mai multă decat aveai de mine... dar nu ți-am zis că știu, însă te rog nu mai fă asta. Doare. Nu uita, o femeie puternică oricât ar durea nu recunoaște, iar când recunoaște ... mai bine ai grijă...

Cu ea nu ai mai vorbit. Doar de ea știam.. Și de ea îmi era frică, nu pentru ca mergea unde obișnuiai și tu să-ți petreci câteva ore, când era și ea acolo, bineînțeles și știam că-i zâmbești, și mie îmi zâmbești. Îmi era frică să nu fie ea motivul zâmbetului tău, să nu fie mai impotantă ca mine... Mă temeam și încă mă tem să nu îmi ia locul.

Ți-am spus deja că te iubesc. Sper doar să ai grijă de sufletul meu, că de mine am eu grijă. Încă mă bâzâie trecutul, în sensul că nu mai am încredere în mine. Te rog, până îmi revin, să ai tu încredere în mine, și să îmi amintești cine sunt.

Dacă va fi o ea cu un corp mai frumos, studiaz-o atent, arată-mi-o și mie să văd cu ce am de-a face. Lasă-mă să îți cunosc dorințele și dacă nu acum, cu timpul voi învăța să fiu cum îți dorești. Iar în caz că n-am să pot... va fi alegerea ta.